Cetina si tanti jeni

Apăi, m-am trezit pe la 3. Asa-i de la o vârstă. Adormi cu găinile si te trezești cu cocoșii.Si, în bunul mers al lucrurilor pe la 3 jumate făceam cafeaua. Pe la ora asta cafeaua are gust de feerie.

De doua ore caut bradul. Ca s ecologista. Huooo ăstora de tăiați brazii. Și molizi. Whatever. Io am brad artificial. Ca și viata noastră…Si mi amintesc un episod de prin ’95 sau ’96 , nu mai știu exact pentru ca trecu asa de multa vreme încât mi-e si frica sa aflu cati ani am.

E, și aveam copchilu’ la mama la țară. Parenting rural. Nu săriți la gâtul meu ca marea majoritate ati avut parte de el. Si’n jur de Sfântu’ Nicolae iau io brad de la Obor sa-l duc copchilului, că deh, veneau sărbătorile și nu se cădea altfel.Mi-l leagă nenea ala frumos, iau io teșcălăul de bomboane și portocale, arborez privirea de merry christmas de miroseam si io a cetina nu numai catrafusele si-o tai spre Gara de Nord.

Unii va amintiți. Înghesuială, oameni grăbiți, papornițe, zapada…atmosfera idilico-sociala de numa’numa’. Aveam o geanta mare albastra intr-o mâna, si-n ailaltă bradu’. Ies de la metrou triumfătoare cu pomu’ deasupra capului, mai sfichiuesc în stânga, dreapta pe cate unu’, o tanti cu caciula de vulpe, argintie, mă strafulgeră cu o privire de gheață după ce blana domniei sale fu amenințată de cetina verde:

– Fă proasto, nu te uiți pe unde mergi? îmi aruncă nobil posesoarea cuibului de vulpe.

– Sărumana tanti, nu io, bradu’, ii zic cu ochii sclipind.

– Pai în mă’ta pe gheață, tu duci bradu’, răspunde ea superior.

-Da tanti, da’ bradu’ ăsta e magic! dau io s-o impac.

N-a gustat gluma. Mi-a zis de mama, de tot neamul si n-a uitat de sărbători.

– Sărbători fericite și matale, bre! i-am aruncat departandu-mă. Ajung la casa de bilete. Io si bradu’. M-asez la coada, las geanta jos, împingând-o cu piciorul pe măsură ce ma mișcam. Iau biletul, ma urc în tren, cu eforturi așez bradul ocupând deasupra ceva loc, cam toată partea compartimentului, urc și geanta după care cobor la chioșcul de pe peron sa mai iauuna alta.

Când ma întorc și dau sa întru în compartiment ghici cine trona pe bancheta din fata. Exaaaact!!! Caciula de vulpe argintie.

– Hopaaa, mi-am zis, sa te ții acuma! Intru, ma inarmez cu toată răbdarea din lume și zic:

– Sarumanaaaa tanti, ne întâlnim din nou!

Se uita la mine cu o față greu de explicat în cuvinte, își așează caciula uitandu-se cu admiratie în fereastra, si nu mi răspunde. Dracu’ din mine n avea stare.

– Unde mergeți tanti?

Mă, se-ntoarce spre mine, mă țintuieste cu privirea, atunci mi-a înghețat sângele în vene si am fost sigura ca Muma Pădurii din care fusese taiat bradul meu, asa arăta.

– Dacă-mi mai zici odată tanti, te arunc din tren în mers!!! Va jur ca asa mi-a zis. Ma si vedeam aruncata din tren ca-n westernurile americane cu bradul prăvălit după mine și o mare de portocale înșirate de a lungul caii ferate. O privesc puțin pe sub ochi, sesizez pericolul real, dar ma ia gura pe dinainte.

– Nu mai zic tanti…

Si atunci a început…Ca ea e doamna si nu tanti. Ca a fost sefa de alimentara, acum vinde la nush ce magazin, ca ea pentru toată lumea e doamna Jeni, ca pana și vecina maica’si de la țară cu care a fost colega de școală primara, ii zice doamna, ca….După două ore am coborât din tren la Urziceni. N-am mai putut. Efectiv eram copleșită. Fusesem învinsă. Mi am luat bradul, m-am dat jos din tren la Urziceni, convinsa fiind ca dacă ma mut în alt compartiment vine după mine sa si termine discursul.

– Sarumanaaa tanti Jeni, i-am strigat de pe peron când trenul s-a pus în mișcare. A fost ca o ultima răzbunare. Mi-a arătat pumnul stang. Cu mana dreapta își ținea caciula de vulpe. Argintie. Dupa doua ore de stat în gara la Urziceni ma urc în următorul tren. Sleita de puteri. Ajung acasa după 3 km de înotat prin zapada târând bradul după mine. Epuizata…Intru în casa și ma ia mama:- Unde ai stat tanti pana la ora asta???

#merryChristmas #noel #craciun #sarbatori