Sindromul Stativul de Sapoca

Ce vremuri nebune traim! Fiecare secunda aduce rasturnari de situatie pe care nu le poti previziona. Nimic nu mai este predictibil si logic.

Zici ca ne-am asezat impotriva noastra si ne smulgem parul din cap cu o placere diabolica.

Mefisto de am fi fost, un Mefisto colectiv si tot nu ar fi iesit Iadul atat de articulat.

Pe la inceputul anului citeam previziunile unei astroloage competente si probabil autorizata in domeniu prin recunoastere civica, si doamna asta spunea ca va fi un an framantat, cu schimbari majore si evenimente cosmice. Nu stiu daca a nimerit-o, daca s-au aliniat stelele si planetele in trigoane si alte minuni pe care nu le inteleg insa de un lucru sunt sigura: mai avem foarte putin si devenim paranoici. Daca nu care cumva suntem si nu mai putem recunoaste.

Sa revenim la ale noastre. Atentia publica si prime time-ul au fost tinute de justitie. Lupta inutila a doamnei Kovesi pentru pozitia de procuror european. Si liniste.Alegeri europarlamentare, schimbari spectaculoase, scandal si liniste.

Cazul Sorina. Abuzuri, circ public, implicari, declaratii, caramida in piept si liniste.

Caracal. Halucinant. Orice am incerca, in aceasta speta ni se va spune ca este o ancheta in desfasurare. Inca nu stim dupa o luna daca ne aflam in fata unei retele de trafic de persoane, in fata unui omor sa mai multor omoruri, nu stim nimic…Stim doar ca nu stim nimic. Disfunctionalitati, lipsa de profesionalism, dezinteres sau din contra interese ascunse.

Pare ca intreg Caracalul este suspect. O tema publica este inlocuita cu alta in vreme ce peste precedenta se aseaza linistea.La cateva saptamani distanta de drama din Oltenia, in alta parte de tara, in zona Buzaului, in spitalul de neuropsihiatrie Săpoca, un pacient internat cel mai probabil pentru celebra si populara „dezalcoolizare” il apuca o criza in miezul noptii, si ca intr-un scenariu horror investeste un banal stativ medical cu puterea mortii.

Urmarea nenorocirii numara 6 morti in final si 7 raniti grav. Nimeni nu vede si nu aude nimic. Nimeni nu are timp de reactie. Nimeni nu are putinta si puterea de a opri moartea intr un spital public. Unde asemenea riscuri erau indeobste cunoscute. Unde erau obligatorii masuri precise dat fiind specificul unitatii medicale.

Aberant, nu? N am cum sa nu mi amintesc o alta poveste relatata in urma cu multi ani de presa din zona. O femeie de 36 de ani pare mi se, statea in statie asteptand autobuzul. Si a cazut un balcon pe ea.

Aberant, nu? Contemporani cu aceste evenimente, stam cu mainile in san cu totii. Suntem socati, mirati, indignati, furiosi si cam atat. Analizam, disecam , strigam si uitam. Si invariabil, paralizati se aseaza peste noi frica de stativul de la Sapoca. Nu mai bine stam linistiti cat timp nu ni se intampla noua? Nu i mai bine daca nu vedem, nu auzim si nu actionam cat timp fiecaruia dintre noi ii este bine? Pana ne loveste.

Oferta pe care statul ai carui cetateni suntem este minima catre deloc. Siguranta noastra este in pericol,viata noastra este in pericol si ce sa vezi, de multe ori libertatea noastra este in pericol. Pericolul asta vine din doua directii. Din intunericul fabricantilor de infractionalitate si din lipsa de reactie sau reactia defectuoasa a statului. Investit cu coercitie.

Stam buimaci in fata a doua stative de Sapoca. Nefericita optiune.Parasind pamantul alunecos al capacitatii noastre de a filosofa independent de stiinta filosofiei si iesind din topica retorica a mintilor excitate de un cotidian haotic, ne intoarcem hotarat la ce ne pricepem cel mai bine. La politica si la justitie. Si la taiat magistral creanga de sub propriile picioare. Suntem o natie desteapta cu un talent inepuizabil in a recita paroxistic Miorita pe scena celui mai tare teatru de comedie.

Avem un ras cristalin cu puternic accent dramatic continator de praf si pulbere.

Stiu, candideaza Mircea Diaconu! Zici ca suntem in Actorul si salbaticii. Si daca marele actor candideaza cine il mai apara pe Caratase?

Astazi a fost o zi nebuna. Demna de vremuri nebune. Dar care din pacate nu va intra in istorie. Manualul de istorie dupa care vor invata copii copiilor nostri va evita cu gratie o halca mare de timp. Istoria mare ne va strivi sub talpa, pentru ca, nu i asa, ce sa scrie despre noi?

Nici o carte din biblioteca viitorului nu va scrie ca ALDE a iesit de la guvernare azi iar guvernul Dancila a ramas brusc fara majoritate parlamentara.Nici o carte nu va pomeni despre faptul ca ALDE s-a aliat cu Pro Romania. Sau ca Iohannis s a intors de la vila Neptun, daca o fi facut-o.

Nici un scrib nu va scrijeli faptul ca Ludovic Orban, liderul unui partid mare cu dimensiuni minuscule a anuntat o motiune de cenzura.Nici ca de frica motiunii noaptea asta va fi noaptea chinurilor facerii. Facerii unei noi majoritati parlamentare.

In schimb Stativul de Sapoca va deveni speta scoala. Cazul Caracal va intra in tratatele de criminalistica iar despre Dragnea se va vorbi cu respectul cuvenit unui detinut politic.

Si am sa va spun de ce. Am trait perioada in care Seniorul Coposu a fost demonizat. Caricaturizat. Umilit. Si supus oprobiului public. Nu suporta comparatie, dar astazi se vorbeste despre Corneliu Coposu ca despre un sfant. O fac inclusiv cei ce l au demonizat. Cei ce l au batjocorit. Si o fac cu emfaza. Doar ca noi am uitat.

Am trait epoca Adrian Nastase. Nimeni, niciodata n ar fi crezut ca se va vorbi despre rasatul intelectual inainte de toate, fost ministru de externe, fost prim ministru, ca despre un puscarias.

Sau cine ar fi crezut ca Laura Codruta Kovesi nu va fi vesnica la DNA…

Si exemplele pot sa curga in sprijinul ideii.

Doar ca spre deosebire de Kovesi, stativul de la Sapoca frizeaza vesnicia. In Panteonul nenorocirilor….

Va continua.

Candva.