Zici ca suntem nebuni…

Traim timpuri absolut aberante. Lipsite in primul rand de o logica a bunului simt. Lipsite de oameni cu stofa. Cu stofa de politicieni, de administratori, de presedinti si de ce mai vreti voi.

In timpurile astea noi respiram sacadat, inecându-ne cu fiecare soc servit de hazard, ca asa cum spuneam logica si organizare sociala nu mai e.

Daca n-ar fi de plans mocnit si amar, ar fi de ras spasmodic. Sau cu zguduieli.

Asadar Procurorul General al țării se face ca ploua. Se face ca nu se afla in mijlocul unui scandal urias cu privire la fosta domniei sale calitate. Anume aceea de presedinte al Comisiei de liberare conditionata de la celebrul lagar anticomunist Aiud.

Ignora si ne pune la incercare rabdarea, sfidand bunul simt cu o nesimțire demna de eticheta de torționar.

Au trecut doua săptamani si ceva iar Augustin Lazăr n-a facut un gest. Unul minim ce-ar putea sa țina de iertare. Despre demisie, nici gand. Pentru ca numai un om cu educatie si valori crestine solide ar fi facut pasul in spate.

Dar unde ați vazut voi securisti cu educatie si valori crestine solide?

Iar peste toate cele, același individ iese astazi triumfal anunțand hâd si cu emfaza ca s-a trimis in judecata Dosarul Revolutiei.

Hai sictir dle încă procuror general! Nu va e rusine? Vorbiti de celeritate dupa 30 de ani?

Hai sictir dle procuror general! Va apreciez rapiditatea apăsării pedalei de accelerație pentru a ca acoperi urmele trecutului odios, dar nu mai ține!

Si apoi, sa nu incerce cineva sa spuna ca pentru degringolada din Decembrie 1989 sunt vinovati doar 3 oameni, pentru ca nu cred. Pentru ca nici un om cu scaun la cap n-ar crede!

Nici din prestatia dlui ministru al justitiei nu mai se intelege mare lucru. Decat goange pe facebook cu termen de expirare.

Iar motiunea simpla se amana pentru miercuri. Din lipsa de cvorum. Si de interes probabil. Nu spun ca dl ministru TT trebuie sa plece. Nici sa stea. Pentru ca doar sta. Si pare absolut preocupat de retele de socializare.

Iar completele de 5 de la Inalta Curte au ramas in pom. La fel si codurile. Probabil si completele de 3. Si celelalte.

O mana de magistrati s-au intors de la Bruxelles asa cum au plecat. Cu jalba tot in proțap. Dar cu veleitati de politicieni.

Doamna Kovesi pare ca o mai sustin doar vestele galbene.

Partidul National Liberal, primul de ar fi trebuit sa ia pozitie ferma cu privire la scandalul momentului, tace precum mortul in păpușoi. Si firav, prin cateva voci neavizate gângurește ca ” așa erau vremurile” si ca bietul tânar procuror, cu un dosar de cadre bun, n-avea săracul ce face. Motiv pentru care se justifica prelungirea detentiei politice a unui om ce a vrut sa fie liber, pentru ca ăla era trendul.

Bravos natiune, halal sa-ti fie!!!

Cat despre seful statului, presedintele tuturor românilor, falnic ca bradul si viteaz de nu se poate, n-am a zice decat: Rusine!

Rusine ca presedintele tace. Ca sfideaza de asemeni bunul simt si ca si bate joc fățis de suferinta poporului asta. Si ca de fapt, devine complicele atâtor alți tortionari.

Si ca gramada sa aibe moț, dl presedinte lanseaza astazi o carte. EU.Ro

Aveam nevoie de scrierile dvs dle Iohannis. Dar mai inainte de asta aveam nevoie de un presedinte.

Zici ca suntem nebuni…

Ce-aș fi facut eu de-aș fi fost procurorul general Lazar

Daca eu as fi fost procurorul general al Romaniei si anume Augustin Lazar, daca as fi avut o asemenea istorie in spate, daca as fi fost un tortionar cu gandul si fapta, as fi plecat acasa.

Nu ca un gest de onoare. Pentru ca onoare nu mai exista. Exista o acuzatie grava impotriva unui individ care s-a strecurat tacut si tenace prin istoria tulbure a ultimilor 30 de ani, si a ajuns mare. Atat de mare incat mai mult de atat n-ar avea unde.

Ascultand mărturiile lui Iulius Filip si a altor dizidenti anticomunisti, realizez cu groaza că ororile astea s-au intamplat in anii ’85-’88, nu in anii ’50, asa cum ne-am fi așteptat mulți dintre noi.

Cel mai probabil sunt sute de Lazări in țara noastra, cel mai probabil sunt inca mulți magistrati in viață care au condamnat la moarte până in ’89. Spaima se ridică la cote inimaginabile, gândind ca oamenii aștia au judecat si dupa anii ’90 multă vreme.

Lazăr supraviețuitorul sistemului cocoțat pe crucile atâtor eroi ai neamului ăstuia pe care i-a ținut în temniță, prelugindu-le suferința cruntă, ne rade in nas comunicându-ne pretențios ca au trecut prea mulți ani să-și mai amintească despre relele comise.

Un fost condamnat politic povestea aseara despre cum un securist a infipt creionul in ochiul unui deținut politic. Nu pot continua mai mult datorita furiei ce mă incearca. Nu mai pot vorbi despre multe mărturii privind metodele de schingiuire ce bat de departe nenorocirile Evului mediu.

Revenind la Lazăr, simt nevoia sa-l transform in substantiv comun. Pentru ca dupa ce s-a cățărat până in varful ierarhiei cu o tenacitate si un oportunism demne de invidiat, cum numai un torționar rezistent putea sa o faca, iși bate joc de o nație intreaga. Pentru ca nu pleaca, ba mai mult mai vrea un mandat…

Mi-e rușine de mine, mi-e rușine de noi privind cum omul acesta sfideaza istoria. Istoria aceea curată scrisa cu sângele atâtor suflete si trupuri schingiuite inuman de semeni de ai lor. Semeni asemeni dlui Lazăr…

Daca-aș fi fost procurorul general Lazăr, astăzi aș fi cautat o poartă prin spate și aș fi iesit tăcut cu dorința sa mă ascund atat de ascuns incât nici eu sa nu mai știu unde sunt. Admițând ca am îmbătrânit suficient cât să se fi trezit conștiința..

Admițând ca am dus o povara peste puterile mele….

Dar nu sunt Lazăr. Și nici Lazăr n-ar putea fi eu vreodata. Pentru ca nu e in stare. Pentru ca in structura domniei sale nu exista poarta din spate. Nici conștiință. Nici onoare. Nici demnitate. Nici dureri. Nici moarte măcar…