R’aţi ai dreaq de pesedişti

sau pentru că aşa nu se mai poate…

sau pentru ca m-am enervat…

sau pentru că de azi vă injur in fiecare zi…

Ultimul an m-a umplut de fericire. Si-am sa va spun de ce. Eu n-am simpatii politice. N-am avut niciodata. Probabil nici n-am sa am vreodata decat daca intr-o buna zi un psihiatru ar constata medical ca sunt nebună. Atunci m-aş scoate şi n-aş mai raspunde pentru acţiunile mele, bune sau proaste pentru simplul fapt ca ar fi puse sub semnul nebuniei.

Apăi,de ce gandesc aşa? Fiindca politica vietii mi se pare o mare pierdere de timp, de bani si de resurse. Mi se pare un teatru ieftin si cu riscul de a parea ruptă de realitate, găsesc normal ca o societate ideală ar trebui condusa de tehnicieni. Adică de meseriasi. Un doctor la sănătate, un jurist la justitie, un economist la economie, un militar la aparare si tot asa. Tăiaţi-mi gatul, dar aşa gândesc…

Pe langa faptul că omu’ de candidează tre’ cuumva sa dea măsura valorii lui. Cine e, ce-a facut in viaţa asta, care îi sunt realizările notabile. Că de nu ai realizari notabile faci parte din marea masă a normalilor ce doar trebuiesc conduşi.

Bine, pân’ aci’ am justificat light de ce gandesc aşa. Cu ultima corecţie. Anume ca tehnocraţii de s-au perindat pe la noi in ultima vreme, orice au fost mai puţin meseriaşii de care vorbeam mai sus.

Revenind la plebicist, io sunt jurist. Singura mea arie de acoperire asta este. N-am realizări notabile, n-am inventat nimic, n-am revolutionat nimic, deci sunt un neica nimeni. Adică io sunt prezumată ca fiind electoratul. Ala de se scoală dimineaţa, se spală pe ochi si are aşteptări. Ala de in ziua votului se imbracă in hainele bune si are impresia ca va schimba lumea. Ala de se închină la o icoană si pleaca spre secţia de votare.

Or, cum io mă pricep la un singur lucru in viaţa asta cu privire la ăla am sa-mi dau cu parerea. Ţn orice altceva m-aş baga is neavenită.

Si mai am un drept. M-am nascut cu el. Ala de-mi permite să selectez. Adica mai neaoş, am voie sa-mi placă unii oameni iar alţii nu.

Acestea fiind zise, de-a lungul vremii am avut şi eu păreri, bune sau proaste cu privire la ceea ce ma pricep puţin. Atat. Ba chiar aş putea sa spun ca am depăşit un pic sfera părerologilor si am militat pentru ideile pe care le susţin. Repet again, fără nici o implicare a politicului vietii. Că s-a nimerit uneori ca ideile pe care le-am susţinut sa se afle pe tabloul uni partid sau altul, mă lasă rece. Mai exact, d-aia nu mai pot eu ca unii se aşeaya pe un val si le pică precum o mănuşa anumite măsuri. In viziunea mea îs ale mele şi punct.

Sună ca naiba, nu?

Si cum tot mă chinui sa spun ce mă doare, dar imi iese greu din cauza a şpe mii de explicaţiuni pe langa, şi a faptului ca atât, pot neica nimeni fiind, reiterez, a nu ştiu cata oară ca nu sunt pesedistă. Dar daca mai sunt înjurată si mai primesc multă *m…psd* mă gândesc sa devin. Nu că ar interesa pe cineva lucrul asta. Nuuuuu. Ar fi cuantificata doar la vot, când un buletin în plus se va duce acolo.

Dar nici nu pot sa spun că mă disociez de ideile pe care le susţin si pe care se nimeri să le susţina si mnealor. Că nu mă pot disocia de lucrurile bune doar pentru ca e mai frumos circul în partea cealaltă.

Revoluţionari cum suntem de vreo 30 de ani am învăţat sa arătăm cu degetul si să urlăm din toţii rărunchii cu privire la lucruri, fapte sau situaţii pe care nu le cunoaştem. Dar e frumos, nu????

Iar astazi scriu chestia asta doar pentru ca m-am săturat de înjurături, de invective, de adjective substantivale ce nu pot fi reproduse pentru ca am afirmat ca nu-mi place Johannis, Kovesi sau Prună. Ca mi s-a luat de abuzuri, de minciuni, de manipulări si de faptul că sunt luată de proastă.

Nu zic că îs luaţi si alţii. Vorbesc in dreptul meu. Iar azi mi-a ajuns cuţitul la os. Bine naibii că nu cred in blesteme. Ca de eram mistică şi s-ar fi prins ceva, aveam vată in nas deja. :)))))))) Singurul lucru bun de se întâmplă fu acela ca am descoperit vinovatul.

R*aţi ai dreaq de pesedişti!!! Pentru ca fie vorba intre noi, dacă eraţi in stare, majoritate confortabilă având, treceaţi dreacului toate legile si ordonanţele vietii! Mă mânca în creier să spun asta! R*aţi ai dreaq de pesedişti, că de eram in locul vostru, până acum legile justiţiei erau in matca lor firească si funcţionale! Până acum aveam rapoarte clare cu privire la abuzuri iar vinovaţii cu nume si prenume scoşi in faţa. Până acum Codurile erau armonizate cu deciziile CCR si nu mai ne bălăcăream unii pe alţii, punând la indoială chiar si aerul de-l respiram.

R*aţi ai dreaq de pesedişti si de ratangii de şanse istorice de a face ceva notabil. Stiti care este diferenţa dintre voi şi mine? Nici una! Neica nimeni îs eu, neica nimeni sunteţi şi voi. Si mai există o diferenţa. Si abia asta devine notabilă. Ca va purtaţi si acţionaţi ca o mireasă abuzată sexual de un abuzator fara organ sexual. Iar eu nu is nici macar mireasă!!! nah…

Când o să deveniţi barbaţi poate mă anunţaţi in vreun fel. Până atunci, unu ca mine pe are nu l-aţi câştigat încă, adica un vot anulat, că in altă parte n-am unde să-l trimit, o să vă drăcuie. Si unul ca mine de va drăcuie, credeţi-mă că este mai important decât unul care urla pe strazi *m…psd* !!!!

De ce mi-e frica de Cristina Tarcea?

N-ar trebui, asa-i?Ca doara domnia sa este sefa Inaltei Curti. Ca doara prin domnia sa se infaptuieste justitia in patria noastra. Ca doara domnia sa este judecatorul suprem. #Judecatoruljudecatorilor. Cel mai judecator dintre toti judecatorii.

Observati cum incerc sa-mi elimin frica?

Ca ma tot intreb ce ratiuni au putut determina un asa discurs.

Si imi imaginez cum s-a trezit doamna judecator suprem in dimineata cu pricina, ravasita si dupa aia hotarata sa spuna lumii intregi Cosmarul. La un bilant. Ca in genere partenerii se invita la bilant intre ei.

Asta imi aminteste de parastasele romanesti. Cand ma punea mama sa fac lista cu invitatii. „Il chemam si pe cutarică. Si pe tușa Leana. Si pe nea Caisă. Ca is de-ai nostri”. Si făceam ditai pomana, pe principiul felicitarile, masa si dansul la caminul cultural. Sa nu se supere vreunul. Ca erau selectati dupa importanta.

Si uite asa veneau la masa, in amintirea mortului, cei fara de nevoi. Noi chemam neamurile si neamurile pe noi. Si iesea o paranghelie pe cinste.

Am divagat exemplificativ pentru ca asemanarile sunt izbitoare. Intre un bilant si-un parastas nu-i mare diferenta. Tot un fel de dare de seama. De cele mai multe ori mincinoasa. Si pompoasa.

Ce baiat bun a fost mortul! Cum a facut el toata viata numai bine! Si el a fost un nemernic toata viata.

Asa si cu bilantul institutiilor. Dupa o adunare din asta iti vine sa te inchini si sa-ti faci religie din activitatea paraditorilor.

E, in contextul asta ateriză si doamna Tarcea cu discursul. Teatral. Artistic. Insotit de gesturi anatomice dureroase pentru a da operei oratorice sens.

Domnia sa, dupa incurcatul paltoanelor cel mai probabil, a avut un vis. In general visele is frumoase. Proiectiile mintii noastre despre ce am vrea sa fim. Sa devenim. Sau sa avem.

Eu de 5 ani visez un Hammer rosu. Inca mai sper…

Asadar, doamna judecator visă Impostorul. La pachet cu impostura. Nu stiu in ce context ca n-am inteles. De fapt n-am inteles nimic. Doar m-am speriat de moarte ascultand-o cum deapana dureros un cosmar halucinant despre tenebrele justitiei pe care o conduce.

Atat pot eu. M-am straduit. Am ascultat. Am cautat valente. Am studiat ceva simbolistica. Am zis ca trebuie sa existe o cheie. Nope. Nu mi-a iesit.

Recunosc ca la un moment dat am zis ca poate fi consecinta sindromului „trecea elefantul ciclam prin sufragerie”.

Si dupa aia am avut o revelatie. Mi-am dat seama ca doamna Tarcea este mare fan ABBA.

Va amintiti piesa aia absolut geniala a celor de la ABBA? I have a dream….

Si ca sa-mi vindec frica, de un numar de zile ma chinui sa pun pe portativ discursul domniei sale. In coautorat, evident. Domnia sa textul si eu muzica.

I have ă cosmaaarrrr…

Cu toate aceste argumente imbatabile, mie mi-e frica de Cristina Tarcea. Fiindca are vise nene. Cosmaruri chiar. Cu impostori. Cu impostura. Si astea sunt premonitii. Daca viseaza intr-o noapte ca suntem atacati de hoarde, da’ ce zic eu hoarde, cohorte de impostori, de hoti, de talhari si se materializeaza?

Ca oamenii astia cu puteri paramegasupernormale, fumatori de pipa au un talent incontestabil de a modifica realitatea inconjuratoare pana la a face sa para real orice vis. Nah,…

Ce s-ar face tara fara Danilet? Dar planeta?

Am aflat si eu in urma cu doua zile, in calitate de cetatean onest al tarisoarei mele ca Tribunalul Cluj, la ceas de zi, a initiat procedura de revocare a doua judecatoare, membre CSM, pe numele lor Gabriela Baltag si Evelina Oprina, reprezentante ale tribunalelor in Consiliul Superior, era gata sa zic suprem, al magistraturii. Era gata, dar n-am zis…

Curioasa din fire, am vrut sa vad ce si cum. Si invariabil, am dat peste omniprezentul domn,in tot si-n toate numit Cristian Vasilica Danilet. Pe numele mic Cristi. Adica, respectuos denumit in continuare dl judecator Danilet.

Stiu, fac misto. Dar oricat mi-as dori din pozitia de cetatean #siatat, nu-mi iese altfel. Si pentru ca nu suntem cu totii destepti precum domnia sa, imi asum ca s-ar putea sa gresesc pe alocuri. Dar cum eu n-am nici in clin nici in maneca stanga cu vreo obligatie de rezerva, consider ca tocmai mi-am castigat dreptul sa nu tac atunci cand civismul din mine da pe din afara.

Or, puterea exemplului a functionat, motiv pentru care procedez in consecinta. De la remarcabilul judecator CV Danilet am invatat in ultimii ani ca nu trebuie sa taci. Ca trebuie sa ai opinii. Ca trebuie sa te implici acolo unde lucrurile nerezolvate necesita #rezolvarearezolvarilor. Ca trebuie sa iei atitudine, sa ai spirit si mai ales sa nu taci cand esti nemultumit.

E adevarat ca si la gradinita vorbeam mult si plangeam cand eram nemultumita. Diferenta tine de faptul ca mama era cesemeul meu si ma sanctiona absolut corespunzator.

CSM de azi, indeamna la un admirabil echilibru si da dovada de o nesperata toleranta de parca zici ca s-au scolit toti la Institutul Diplomatic. Acum, marturisesc onest ca mi-e greu sa inteleg si ce se petrece in interiorul forului reprezentativ al magistratilor, garantul independentei justitiei, dat fiind faptul ca la o privire atenta, de nespecialist, am impresia ca si domniile lor trec prin Marea Schisma.

Asadar, am facut ochii mari, pentru ca totusi initierea unei proceduri de revocare a doi membri CSM nu e de colo, si nu te intalnesti cu asa ceva in fiecare zi.

Am cautat Hotararea Adunarii Generale a Tribunalului Cluj sa vad cu ochii personali cum au calcat pe bec, facandu-l praf, cele doua judecatoare . Trebuie ca becul asta lumina plenar daca luam in calcul ca actiunea vine pe fondul unor proteste ale unui numar de magistrati, proteste ce inteleg ca au culminat cu anuntul deplasarii la Bruxelles a circa 30 dintre domniile lor, inarmati cu o jalba-n protap, asta amintindu-mi de plimbarile unor domnitori si boieri pe la Inalta Poarta.

A, si mai e ceva. Nasterea asistata si inregistrata la starea civila a Sectiei de Investigare a Infractiunilor din Justitie, contestata si hulita dar pare-se incadrabila in rigorile Mamei Constitutii, nastere ce a dat si inca da multa bataie de cap justitiei romanesti. Si-ti vine sa te intrebi asa in dodii, cui ii e frica de Virginia Woolf?

Si-am citit. Si-am mai citit odata Hotararea Adunarii Generale a Tribunalului Cluj. Si-am mai citit-o inca odata. Pana cand, mi-a trecut prin cap ideea ca ar trebui naibii sa-mi sterg contul de Facebook. Si de Instagram. Si de Google +. Si adresele de mail. Si sa nu ma mai duc vreodata in vreo emisiune televizata. Sa-mi scot din limbajul uzual termenul de procuror. Ca nu e voie. Sa nu mai indraznesc sa nu o plac pe Kovesi, ca treaba devine albastra. Ca procurorii sunt magistrati, ce naiba, chiar daca unii nu-s de acord. Chiar daca institutii europene nu-s de acord. D-aia mai spun cateodata despre Constitutie ca are capul spart intr-o parte…

Si cum mi-am amintit brusc ca nu-s membru CSM, mi-a trecut spaima, dar totusi nu pot sa nu ma gandesc ca intr-o buna zi, ceea ce-ai facut sau ce-ai zis in urma cu 2, 3, 4 sau 5 ani se poate intoarce impotriva ta intr-un mare fel. Si poti sa devii revocatul. :)))

In fine, si scriu aceasta carte eu/Caprarul Nicolae, pentru ca cele doua judecatoare, in speta Gabriela Baltag si Evelina Oprina, au respectul si aprecierea mea. Din multe motive. Unii dintre voi le stiti. Le-ati urmarit in ultimul timp si probabil ati observat ca alaturi de alti magistrati si-au adus un aport considerabil la modificarea legislatiei. N-am sa dezvolt pentru ca sunt informatii publice.

Iata ce au descoperit judecatorii Tribunalului Cluj.

„Mai mult chiar, toate declaratiile doamnei judecator (n.n Gabriela Baltag) au fost in sensul ca modificarile aduse Legilor Justitiei nu afecteaza independenta Justitiei, contrar opiniei largi a judecatorilor si procurorilor, precum si organismelor internationale care au criticat vehement aceste modificari„.

„Doamna judecator a acceptat existenta pe Facebook a grupului public „Alaturi de Gabriela Baltag”, grup care are peste 4.000 de membri si care promoveaza formatiuni politice si sprijina candidati pentru functii publice cu caracter politic, permitand astfel folosirea prestigiului sau imaginii sale in scopuri politice.”

Halucinant, nu? Daca 4000 de oameni creeaza un fan club, uite asa, le place lor nu stiu ce, devine motiv de revocare. Daca n-ar fi de plans as rade spasmodic…gandindu-ma cum lumina lumii as putea sa previn sau sa impiedic existenta unui grup pe Facebook despre care nu stiu mare lucru pentru ca nu-l gestionez. Si ca gramada sa aibe varf, Gabriela Baltag nu are cont de facebook. Bine, cu asta nu sunt de acord. Cum poti sa traiesti in anul de gratie 2019 fara facebook? Cand altii, din aceeasi breasla, sunt in stare sa scrijeleasca si pe scoarta copacilor despre existenta lor.

In august 2018Baltag a cerut demisia procurorului general pentru ca acesta nu ar fi comunicat membrilor CSM existenta Protocolului dintre Ministerul Public si SRI din anul 2016.”

„In luna decembrie 2017, impotriva opiniei intregului sistem de justitie, in cadrul dezbaterilor despre modificarile la Legile Justitiei, a declarat in mod public ca e binevenita Sectia de Investigare a Infractiunilor din Justitie.”

Intregul sistem de justitie? Pai nu era intreg sistemul macar pentru faptul ca Gabriela Baltag si Evelina Oprina plus altii au fost de acord cu crearea sectiei. :))))).

Mai sunt acuzate de atitudini lipsite de respect, suspiciuni cu privire la arhiva SIPA, suspiciuni cu privire la actiunile penale ale procurorilor impotriva judecatorilor, etc.

Numai teme de interes, nu? Una mai interesanta decat alta!

Cea mai nastrusnica dintre acuzatii mi s-a parut a fi adusa judecatoarei Evelina Oprina, si n-am sa o descriu ci am sa iau pasajul din hotararea tribunalului si sa-l asez aici spre hilara delectare.

„In mod repetat, in sedintele Plenului CSM incalca secretul votului: astfel, in mod repetat ii arata membrului CSM Chelaru, reprezentant al societatii civile, modul in care acesta trebuie sa voteze – a se vedea de exemplu, inregistrarea sedintei din 2.10.2017 de la minutul 77-78.”

Cumva asta imi aminteste de paraciosii din clasele mici. N-are sens sa mai comentez pentru ca de afundam in ridicol.

Ei bine, liderul declarat al acestor miscari de strada, proteste tacute cu o coala A4 in mana prin fata tribunalelor soldate cu oaresce suspendari de activitate este vocalul judecator Cristi Vasilica Danilet. Cu el am inceput, cu el vreau sa termin. A carei buna credinta nu o pun la indoiala. Altceva pun la indoiala serios cu privire la domnia sa, pe langa prodigioasa activitate cu iz politic declarat. Dar n-o zic pentru ca imi amintesc faptul ca la un moment dat a amenintat toata suflarea cu plangeri penale. Iar incredere in actul de justitie in atare conditii nu mai am. Cine are minte sa priceapa…

Si cum la misto nu ne intrece nimeni, tocmai descoperim ca drumul la Bruxelles al celor 30 de magistrati manati in lupta de catre dl Danilet va fi cu peripetii. Sa speram ca jalba va ramane acolo. Macar protapul salvator sa se intoarca.

E, in bunul mers al lucrurilor, aveti mai jos o mostra subtil de nesimtita de achiesare la celebra usa a cortului.

Ce-ar mai fi de spus? Sa vorbim despre atitudini? Despre suspiciuni? Despre educatie? Sau, despre sanatate mintala? Sau despre abuzuri? Sau despre hotarari de tribunal?

Mai are sens sa analizam? Mai are vreun rost sa discutam despre texte de lege? Despre respectul cuvenit justitiei? Nu. Nu mai are…

Asadar, daca un tribunal a putut sa nasca asa ceva, daca Doamne fereste celelalte tribunale din tara isi vor insusi solicitarea asta de revocare, eu de maine apelez la stabor. Imi inspira mai multa incredere.