Sa nu stingeti varul in chiuveta…

Unii dintre voi trebuie ca stiti cum arata bolovanii de var. Mie imi rasuna inca in urechi strigatul muntenilor de tăiau Baraganul in căruțele cu coviltir si vindeau bolovanii din var.

– Vaaaaar, vaaar, hai la vaaaaaar!!!


Mi-o amintesc pe mama cum se oprea din vorbit, isi schimba mina si zicea important: strigă unu cu var.

Iesea val vârtej, se ducea in drum si se targuia cu munteanul. Dupa aia aparea din spatele curtii cu coșul plin de stiuleti de porumb, sau cu dubla de boabe si isi ducea in cramă bolovanii de var, ingrijindu-se de ei de parca erau pietre prețioase.

Dupa aia, imi amintesc un vas mare unde punea bolovanii peste care turna apa fiarta. Si ochii nostri de copii priveau cum clocoteste ca fiertura o zeama alba facand niste zgomote ca pocniturile si zvarlind in sus picaturi mari, de parca din galeta aia imensa erupea un vulcan.

Memoria imi aduce in prime time felul in care mama folosea varul stins. Pe langa faptul ca varuia toata casa cu el, inainte de fiecare Craciun si inainte de fiecare Paște, primavara văruia pomii. Si pietrele asezate rotund ce voiau sa marcheze alei sau sa delimiteze tufele de flori.

Operatiunea asta mă fascina. Mă rugam de mama sa ma lase să varuiesc eu pomii si pietrele. Saraca n-avea timp de experimentele mele, si atunci imi spunea de fiecare data ca tura urmatoare o sa ma lase. Si tot asa…
*
E, inainte cu doua zile sa se declanseze starea de urgența, stateam pe balansoar in curte precum ganditorul cu mâna sub barba, si, evident, gadeam.
Credeti-ma ca nu vă recomand sa știti ce gandesc…

Si cum stateam si gandeam, cu telefonul in mâna stânga si tigara in dreapta, aud strigând:Vaaaarrr, vaaaaarr, hai la vaaar!
Ma opresc din gandit si ciulesc urechile. Imi țin respirația, arunc privirea in sus, si ascult extrem de atent:

Vaaarrr, vaaaarrr, hai la vaaar!!!
Privesc in interiorul meu, iau privirea suspecta si duc cana de cafea la nas. Miros. E cafea.
Mă pipai, mă ciupesc, bag un deget in ureche, dau cu mana prin fata ochilor si fug in casa. Mă privesc in prima oglinda. Par normala. Par. Nu vad modificari majore.

Vaaarrrr, vaaarrr, hai la vaaarrr!!!
Ridic privirea si ma uit in oglinda fix in ochii mei. Un rictus ciudat apare in coltul drept al gurii. Ma suspectez de halucinatiii…
Ies inapoi in curte, hotarata să infrunt destinul.

– Vaaarrr, vaaaarrr, hai la vaaar!!!


Bine,okeeyy, dupa 30 si ceva de ani aud un muntean strigand ca are var. Ma evaluez rapid. Nu iau pastile, nu beau, nu fumez iarba.
Ce naiba e astaaa???

Imi iau inima in dinți, scot pieptul in fața, barbia inainte si ma indrept spre poarta.


Pe strada, din stanga se prefigureaza un cal. Urmat de de caruță. Cu coviltir. Imi spun ca nu i adevarat. Ma intorc dintr o singura miscare si o iau la fuga. Ma opresc in garaj si incep sa rascolesc cu febrilitate. Imi e din ce in ce mai clar ca la mine in curte sta parcata mașina timpului.

Imi ard doua palme si ma luminez. Stai ma frate, de ce ma panichez si mi tremura picioarele? Ca n-am porumb sa iau var. Ce simpluuu eraaa!!!

Dupa cateva secunde ma trezesc de nebuna fugind spre poarta si strigand cat ma țineau rărunchii:

– Domnuuuu’ cu vaaar! Domnuuu’ cu vaaar!!!!

Domnul cu var intoarce capul, trage de hațuri si zice:

– Hooo, staaaiii Fuegooo!!!
Ma dezechilibrez, il privesc preț de cateva secunde si-ncerc sa mi dau seama daca sunt reala.

– Cum dati varul? Vreau si eu câțiva bolovani!
Omu’ natural si firesc ma intreaba daca am un sac de rafie. N-am, ii zic. Scoate el unu, si incepe sa puna bolovani de var in el. Scoate un cântar, agață sacul si zice: Un milion. Fug repede in casa si-i aduc banii.

Diiiiii Fuegoooo!!! îl aud….

Rămân pironită locului uitându-ma dupa căruța cu coviltir cum se departeaza.

– Vaaar, vaaaaarrr, hai la vaaar!!!
Târăsc sacul de var in curte si-l duc in garaj.
Vreo trei zile m-a urmărit intâmplarea si la fiecare flash dădeam fuga in garaj sa vad de sacul ala cu bolovani de var există intradevar.
*
Azi, din izolarea impusa imi amintesc ca am var. Si mi vine chef de văruit pomii.
Caut prin curte o galeta de metal, iau cateva pietre de var, le pun in ea si vin in bucatarie. O pun in chiuveta cu mare incantare in ochi. Incarc o oala mare cu apa si o pun pe foc.
Ma asez pe scaun, aprind o tigara, zambesc subersiv, in timp ce in urechi imi rasuna:

Vaaarrr, vaarrr, hai la vaaarrr!!!

Cand incepe apa sa fiarba, iau oala de pe aragaz si o torn in galeata cu bolovani de var din ghiuveta.

Daaans dragilor!!! Vulcanul Etna in plina activitate fu mic copil. Ziceai ca se despica pamantul. -Trrrrooosscccc! Troossccc! Șșiiiiitthhhh!!! Fuuuuuu! Șșșffffiiuiisss!!!

N-apuc sa fac ochii mari, ca arunc oala din mâna și o rup la sănătoasa printr-un abur alb lăptos plin de stropi aruncați in toate părțile….
Clocote furioase si bulbuci mari lăfăiau șuierand in bucataria mea.
Deschid ușa laarg si astept sa se potoleasca furia alba.
Dupa vreo 10 minute eram convinsa ca sunt Craiasa Zăpezii in palatul ei…
*
Să nu stingeț’ varul in chiuveta. Ever…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.